Sâmbătă, 29.05.2010, am fost în excursie cu Basa [profa de geografie]. La Târgovişte, Mateiaş, biserici...Nu voi sta să înşir tooooot, numai câteva lucruri din întreaga peripeţie, care m-au înduplecat să scriu acest post.
Ajungând la o biserică unde era o icoană făcătoare de minuni, întâlnim cerşetori. Băi, dar nu d-ăia: "Hai dă şi mie, dă şi mie" şi apoi gata. D-ăia care se luau după tine cu "hai dă şi mie hai dă, dă" şi nu te mai lăsau în pace. Într-un final nişte fetiţe vin şi le zic unor băieţi: "hai dă şi mie că ştiu că ai." Reacţia unuia: "Îţi dau 10 lei, ne faci un strepteasse?".
Înainte de asta, am vizitat Turnul Chindia. A fost drăguţ, până să urc acolo în vârf, unde era o agitaţie permanentă cu tâmpiţi care se urcau pe balustradele alea, gen "hai, fă şi mie o poză". Loredana cred că a suferit constant de claustrofobie pe scările alea înguste, unde iar se opreau unii, gen "fă o poză şi la mine".
Mergând spre grădina zoologică din Târgovişte, venea ploaia. Dar profa ne-a lăsat să mergem în grădină, că ce-o durea pe ea! Şi ne-a prins potopul. Eu fleaşcă, Lori semifleaşcă. Maimuţele începuseră să facă în toate felurile, ca toţi dracii pe garduri [era doar o maimuţă, mă scuzaţi]. Apoi am început să-i înjur pe toţi de toate mamele si toţi taţii, că mi se udaseră până şi şosetele. Revenind la autocar, sau mai bine zis autocarul la noi, pe ultima sută de metri ne-am împrietenit cu toţi ceilalţi. Am început să vorbim de dirigu, de alţi profesori sau colegi. La sfârşit, după ce am râs o groază şi am uitat că din mine defapt poţi să scurgi litri de apă, un băiat [repetentul clasei ăleia] mi-a zis: "fata, eşti drăguţă". Păcat. El nu era.
Asta a fost. Dar cu toate astea, a fost genial. Şi mai vreau. Biiiiiiis!
Final.
Ajungând la o biserică unde era o icoană făcătoare de minuni, întâlnim cerşetori. Băi, dar nu d-ăia: "Hai dă şi mie, dă şi mie" şi apoi gata. D-ăia care se luau după tine cu "hai dă şi mie hai dă, dă" şi nu te mai lăsau în pace. Într-un final nişte fetiţe vin şi le zic unor băieţi: "hai dă şi mie că ştiu că ai." Reacţia unuia: "Îţi dau 10 lei, ne faci un strepteasse?".
Înainte de asta, am vizitat Turnul Chindia. A fost drăguţ, până să urc acolo în vârf, unde era o agitaţie permanentă cu tâmpiţi care se urcau pe balustradele alea, gen "hai, fă şi mie o poză". Loredana cred că a suferit constant de claustrofobie pe scările alea înguste, unde iar se opreau unii, gen "fă o poză şi la mine".
Mergând spre grădina zoologică din Târgovişte, venea ploaia. Dar profa ne-a lăsat să mergem în grădină, că ce-o durea pe ea! Şi ne-a prins potopul. Eu fleaşcă, Lori semifleaşcă. Maimuţele începuseră să facă în toate felurile, ca toţi dracii pe garduri [era doar o maimuţă, mă scuzaţi]. Apoi am început să-i înjur pe toţi de toate mamele si toţi taţii, că mi se udaseră până şi şosetele. Revenind la autocar, sau mai bine zis autocarul la noi, pe ultima sută de metri ne-am împrietenit cu toţi ceilalţi. Am început să vorbim de dirigu, de alţi profesori sau colegi. La sfârşit, după ce am râs o groază şi am uitat că din mine defapt poţi să scurgi litri de apă, un băiat [repetentul clasei ăleia] mi-a zis: "fata, eşti drăguţă". Păcat. El nu era.
Asta a fost. Dar cu toate astea, a fost genial. Şi mai vreau. Biiiiiiis!
Final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu