Titlul spune tot

by Hermione.

Am citit acum câteva zile, în legătură cu blogurile, că titlul e foarte important. Dacă nu ai un titlu expresiv şi atractiv, atunci nici conţinutul postării nu va avea savoare. Titlul spune tot! Ce naiba spune? Nemurirea sufletului? Păi atunci rămâneţi voi cu titluri gândite ani în şir, că eu dau ce titluri vreau postărilor mele, pentru că e BLOGUL MEU! Buuuuun. N-am mai scris de muuuuuult timp. Mai exact de sâmbătă [15.05.2010]. S-au întâmplat o groază de chestii, dar pentru că mi-e lene să scriu atâta, o să sintetizez. Miercuri a fost ziua şcolii [19.05.2010]. N-am făcut ore. Am rămas cu o zi mai proşti decât eram. Revenind la School Day, au dat ăia concertul, dar am ajuns mai târziu şi am prins sfârşitul. Eu şi cu Rawr am mers la biologie să vedem filme [nu vă gândiţi la altele, vă rog]. Am văzut chestii cu reciful de corali şi ce plictiseală 40 de minute, 15 copii în sală. După ce [Doamne ajută!] s-a terminat filmul, s-a mărit gaşca cu încă 3, şi am decis să plecăm. O tanti a venit şi ne-a zis clar să megem în clasa X. Acolo era o tipă care vorbea despre facultăţi din Marea Britanie. Deci...noi ce căutam acolo?!?! În fine. Spre mirarea [sau mai bine zis, crăcănarea de râs] a noastră, au venit şi copiii citiţi. Apoi au început ăia să orăcăie ceva pe acolo şiiiiiii....şiiiiii...ne-am plictisit, am plecat şi ne-am dus în parc. Apooooooi a venit Rawr la mine. A venit Rawreeeel =x.

Luni, 17.05.2010, la ora de opţional, am discutat despre deşeuri. Mizerie, resturi, căcate de-astea. "Mai ştie cineva şi alt sinonim al cuvântului deşeu?" întreabă d...dra...draga de profă. Hăă?! Răspunsul unuia:"România". Hmm, să ştii, băiete, că te apropii de realitate. Păcat. Nu România noastră e de vină. Poate ăia care locuiesc în ea.

Pe data de 20.05.2010, asta însemnând o zi de joi, m-am tâmpit la greu. Am ieşit non-stop pe afară în pauze, fără Loredana. Nici tema la mate nu mi-am făcut-o, ba chiar mi-a rezolvat-o un băiat de la 6b pe care nici nu-l cunosc, însă mă doare-n paişpe. Mă durea în cinşpe dacă a rezolvat-o cum trebuie, iar în şaişpe să mă uit eu peste ea. Revenind la tâmpenia mea din pauze, am aflat că majoritatea baieţilor...d..dră..dră...drăgu..ţi... din şcoală, sunt în reţeaua mobilă orange a.k.a. oringi sau olingi [dacă te-ai prins, dacă nu, nu-ţi mai freca sărmanul neuron incapabil]. M-am convins când am trecut pe lângă cineva, şi în surdină s-a auzit "şi eu sunt pe orange". Venind înapoi în mica şi dezordonata mea clasă plină cu...copii, mare mi-a fost...benoclarea când l-am văzut pe gay-ul blond cu geaca mea pe el. Apoi cu gecile celorlalţi. Apoi am rămas stupefiată când ăştia au chiulit de la mate, rămânând doar 6 copii, printre care şi eu, copil cuminte ce sunt!