Azi m-am trezit cu o puternică durere de cap. Cam pe la 7 jumate eram în picioare. Fiind un pic ră(tă)cită, am luat o paracetamoală. Apoi mi-am făcut un capuccino, pentru linştea mea sufletească.
Nici nu ştiu ce o să fac azi. A ba ştiu! O să merg la şcoală şi o să rătăcesc pe acolo ca de obicei. În zilnica mea rutină, fără nicio schimbare. Mă roade lenea. Ce-ar fi să stau azi acasă? Neaaah. Mai bine plec. Mai ies, măcar. Ajung la şcoală şi mai stau la o taină cu unii, cu alţii. Mai observ şi eu lumea. LUMEAAA! Îmi amintesc şi acum cuvintele pedagoagei de limba română: "Băieţi vă trebuie în loc să învăţaţi!". M-au atins la sufleţel. Whatever. Cică pe la 19 mai e ziua şcolii. Prea mărita noastră şcoală. Locul unde visele devin realitate, iar tortura din ce în ce mai aprigă. Ce-om mai face şi atunci, naiba ştie. Stăm ca proştii să ne cânte nişte oameni, apoi revenim în clasă. Şi la teme de casă. Iar îmi amintesc vorebele profesoarei de română: "De ziua şcolii veniţi la şcoală ca să învăţaţi!". Iar m-am emoţionat, iar nu mai dorm noaptea 3 săptămâni.
Ia, să beau o Coca-Cola, poate îmi dă mai multă energie. Că de-aia zice la reclamă "Sete de viaţă". Îmi place mult chestia asta negricioasă.
A trecut o groază de timp. Mai am doar 2 ore până o să plec la şcoală. Încă mă mai gândesc ce-o să se întâmple. Defapt sunt sigură că la ora de engleză, teacher mă ia la întrebări pentru ieşirea mea pe scara profesorilor. Dă-o dracului de idioată. Că s-or găsi mai multe ca ea. Ardeţi-o pe rug! Satanaaa!
Mă tot gândeam la el nino care m-a înduioşat la corazon. Nici nu ştiu sigur dacă îmi mai place. Nu contează. Anyway, nobody is perfect for someone like me. Şi narcisismul îşi reintră în drepturi. Nu mă caracterizează, dar am şi eu momentele mele. Oricine care are o vieţulică socială are asemenea momente. Presupun.
Acum mi-am amintit de ziua de ieri. Mă plimbam cu someone pe afară. Un tip miştoc la orizont, cu un BMX miştoc şi cu un păr miştoc vine din sens opus. 10 secunde. Gata. N-o să-l mai văd never ever. Mai bine.
Încă mă mai gândesc ce-aş putea să mai născocesc pe aici. Încă mă mai chinuie gândul că azi o să fie aceeaşi zi monotonă din acest căcăţel. A, ba nu. Am şi câţiva prieteni. Pe ici, pecolo.
Nici nu ştiu ce o să fac azi. A ba ştiu! O să merg la şcoală şi o să rătăcesc pe acolo ca de obicei. În zilnica mea rutină, fără nicio schimbare. Mă roade lenea. Ce-ar fi să stau azi acasă? Neaaah. Mai bine plec. Mai ies, măcar. Ajung la şcoală şi mai stau la o taină cu unii, cu alţii. Mai observ şi eu lumea. LUMEAAA! Îmi amintesc şi acum cuvintele pedagoagei de limba română: "Băieţi vă trebuie în loc să învăţaţi!". M-au atins la sufleţel. Whatever. Cică pe la 19 mai e ziua şcolii. Prea mărita noastră şcoală. Locul unde visele devin realitate, iar tortura din ce în ce mai aprigă. Ce-om mai face şi atunci, naiba ştie. Stăm ca proştii să ne cânte nişte oameni, apoi revenim în clasă. Şi la teme de casă. Iar îmi amintesc vorebele profesoarei de română: "De ziua şcolii veniţi la şcoală ca să învăţaţi!". Iar m-am emoţionat, iar nu mai dorm noaptea 3 săptămâni.
Ia, să beau o Coca-Cola, poate îmi dă mai multă energie. Că de-aia zice la reclamă "Sete de viaţă". Îmi place mult chestia asta negricioasă.
A trecut o groază de timp. Mai am doar 2 ore până o să plec la şcoală. Încă mă mai gândesc ce-o să se întâmple. Defapt sunt sigură că la ora de engleză, teacher mă ia la întrebări pentru ieşirea mea pe scara profesorilor. Dă-o dracului de idioată. Că s-or găsi mai multe ca ea. Ardeţi-o pe rug! Satanaaa!
Mă tot gândeam la el nino care m-a înduioşat la corazon. Nici nu ştiu sigur dacă îmi mai place. Nu contează. Anyway, nobody is perfect for someone like me. Şi narcisismul îşi reintră în drepturi. Nu mă caracterizează, dar am şi eu momentele mele. Oricine care are o vieţulică socială are asemenea momente. Presupun.
Acum mi-am amintit de ziua de ieri. Mă plimbam cu someone pe afară. Un tip miştoc la orizont, cu un BMX miştoc şi cu un păr miştoc vine din sens opus. 10 secunde. Gata. N-o să-l mai văd never ever. Mai bine.
Încă mă mai gândesc ce-aş putea să mai născocesc pe aici. Încă mă mai chinuie gândul că azi o să fie aceeaşi zi monotonă din acest căcăţel. A, ba nu. Am şi câţiva prieteni. Pe ici, pe
May 3, 2010 10:48 AM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu