...And justice for all şi degeţelul opozabil.

by Hermione.

În legătură cu postul precedent: rodul nervilor. Buuuun. Ieri 12.05. 2010, care nu e doisprezece, doişpe [blahhh], ci DOUĂsprezece, a fost o zi...ca oricare alta. A fost teza aia căcată rău la clasele a opta, şi căcăţeii mai mici au fost nevoiţi să intre la 16 fără un sfert. Rămăsesem blocată la ziua de marţi, 11.05.2010, ziuă în care am învăţat despre maimuţe antropoide, la biologie. Şi oamenii NU SE TRAG DIN MAIMUŢE, cică. Ţ-apă! Profesoara a adus ca subiect degeţelul opozabil. Sau degetul mare de la nivelul mâinii. A început să mişte degetul ăsta aducându-l la acelaşi plan cu celelalte 4, apoi din nou în poziţia din care a pornit. Am observat că şi colegele din stânga mea îşi mişcă degetul. Apoi m-am uitat şi în spate: acelaşi lucru. Apoi am mişcat şi eu de vreo două ori degetul opozabil, până când ajunsese toată clasa plus profesoara să facă schema degeţelului opozabil. Pun pariu că asta faci şi tu acum, dar... mă rog. Devenisem nişte copii suferinzi de sindromul "Coca-Cola", făcând un salut extraterestru. Revenind la ziua de miercuri, a fost cam nasol. Pauză de 5 minute, de n-ai timp nici scările să le cobori, d-apăi să te mai duci şi afară, până în fundul şcolii, să mai stai şi acolo încă vr-o 5 minute. În fine, s-au nimerit şi profesori întregi la cap, nene, care au venit cu vr-o 10 minute după ce s-a sunat. Mă rog, zi naşpa. Iarăşi nedormită de decenii.

P.S....să nu uităm degeţelul opozabil!

May 13, 2010 10:53 AM

Intr-o zi nasoala

by Hermione.

Nu folosesc diacritice nici azi. Mi-am amintit insa de ziua de vineri [7.05.2010]. Zilele de vineri sunt nasoale prin definitie. Si scurte. A, si apoi vine sfarsitul de saptamana.



Un lucru dragut, insa, m-a marcat oarecum. Eram cam in prima pauza [sau a doua]. Eu si cu Loredana ne-am gandit sa mergem pe-afara. Si cum mergeam noi de-a lungul culoarului, am vazut o fata si un baiat care se imbratisau de zor. Se vedea ca se iubesc. Eram atat de ocupata sa observ dragostea lor si sarutul care a urmat, incat n-am mai fost atenta la ce si-au spus. Reactia Loredanei: "Ti-ai dat seama ca ala a intrebat-o daca vrea sa fie cu el, nu?". Pe bune daca mi-am dat seama. Ma rog, iesisem noi si nu stiu de ce, mai toata scoala era afara. Se stransesera buluc toti p-afara. Chiar si la locul nostru. Si ne-am asezat pe garduletul de langa poarta. Ciudat! O vad pe tipa aia indragostita cum ii zicea ceva alteia. Apoi ambele si-au pus mana la gura si au inceput sa tipe, de genul: "Aaa, nu pot sa creeeeed!". Reactia mea catre Lori: "Si acum aia i-a zis aleilalte ca ala a cerut-o".

In fine, ziua a fost naspa. Pentru unii a fost cea mai mistoaca zi, iar pentru altii, o zi obisnuita.

May 9, 2010 1:12 PM

Ce inseamnă o amintire...

by Hermione.

Trecut. Şi nimic mai mult. Sau poate...



Când soarele răsare din nou, nu mă gândesc decât la ce va mai urma. Las totul în urmă. Chiar nu ar mai avea sens să port toată povara după mine. Oricum remuşcările nu mă chinuie, iar amintirea nu ar fi decât o modalitate de trecere a timpului. Sau poate că nu. De ce să calc pe amintirile, care au însemnat ceva odată? Amintirile mele işi au un loc în fiinţa mea. Lasă-le acolo, va mai fi nevoie de ele cândva...



Îmi amintesc şi acum de prima prietenie legată. O amintire frumosă. Acum va fi uitată... E doar un alt simplu şi obişnuit lucru.



Prima mea notă de 8, la geografie, în clasa a cincea. Am fost destul de nepăsătoare. Şi acum sunt. e doar un 8. Pe lângă alte grămezi de 10...



Şi acum stau să mă gândesc la prima sticlă de bere consumată. Austriacă. A fost bun. Bună*



Primul băiat de care mi-a plăcut vreo 4 ani la rând. Acum e un simplu coleg... Colegul meu.



Dacă aş scrie: primele cuvinte sau primii paşi, ar fi o minciună. Nu-mi amintesc asta, deşi cred că ar fi o plăcere.



Primul sărut?! Nu se spune.



Ăăă...când m-a scos mama din a ei burtă?!



O amintire neplăcută este ziua în care mama s-a hotărât să mă înscrie la o şcoală. În anul 2004, o zi cu soare, de altfel, eu am pornit pe potecuţă spre casa bunicuţei. Lupul cel rău m-a mâncat şi am ajuns în infern. Mai nou am aflat că aia e şcoala mea. Bucuraţi-vă, că nu-s singura mâncată de lup.

Până la urmă, amintirile sunt o parte din mine. Iar eu sunt o parte din lume.

May 4, 2010 12:09 PM

Sete de viață

by Hermione.

Azi m-am trezit cu o puternică durere de cap. Cam pe la 7 jumate eram în picioare. Fiind un pic ră(tă)cită, am luat o paracetamoală. Apoi mi-am făcut un capuccino, pentru linştea mea sufletească.

Nici nu ştiu ce o să fac azi. A ba ştiu! O să merg la şcoală şi o să rătăcesc pe acolo ca de obicei. În zilnica mea rutină, fără nicio schimbare. Mă roade lenea. Ce-ar fi să stau azi acasă? Neaaah. Mai bine plec. Mai ies, măcar. Ajung la şcoală şi mai stau la o taină cu unii, cu alţii. Mai observ şi eu lumea. LUMEAAA! Îmi amintesc şi acum cuvintele pedagoagei de limba română: "Băieţi vă trebuie în loc să învăţaţi!". M-au atins la sufleţel. Whatever. Cică pe la 19 mai e ziua şcolii. Prea mărita noastră şcoală. Locul unde visele devin realitate, iar tortura din ce în ce mai aprigă. Ce-om mai face şi atunci, naiba ştie. Stăm ca proştii să ne cânte nişte oameni, apoi revenim în clasă. Şi la teme de casă. Iar îmi amintesc vorebele profesoarei de română: "De ziua şcolii veniţi la şcoală ca să învăţaţi!". Iar m-am emoţionat, iar nu mai dorm noaptea 3 săptămâni. 

Ia, să beau o Coca-Cola, poate îmi dă mai multă energie. Că de-aia zice la reclamă "Sete de viaţă". Îmi place mult chestia asta negricioasă.

A trecut o groază de timp. Mai am doar 2 ore până o să plec la şcoală. Încă mă mai gândesc ce-o să se întâmple. Defapt sunt sigură că la ora de engleză, teacher mă ia la întrebări pentru ieşirea mea pe scara profesorilor. Dă-o dracului de idioată. Că s-or găsi mai multe ca ea. Ardeţi-o pe rug! Satanaaa!

Mă tot gândeam la el nino care m-a înduioşat la corazon. Nici nu ştiu sigur dacă îmi mai place. Nu contează. Anyway, nobody is perfect for someone like me. Şi narcisismul îşi reintră în drepturi. Nu mă caracterizează, dar am şi eu momentele mele. Oricine care are o vieţulică socială are asemenea momente. Presupun.

Acum mi-am amintit de ziua de ieri. Mă plimbam cu someone pe afară. Un tip miştoc la orizont, cu un BMX miştoc şi cu un păr miştoc vine din sens opus. 10 secunde. Gata. N-o să-l mai văd never ever. Mai bine.

Încă mă mai gândesc ce-aş putea să mai născocesc pe aici. Încă mă mai chinuie gândul că azi o să fie aceeaşi zi monotonă din acest căcăţel. A, ba nu. Am şi câţiva prieteni. Pe ici, pe colo. Încerc să fiu poetică. Oare ce aş putea pălăvrăgi? O umbră care-mi acoperă gândurile întunecate se retrage cu venirea zorilor. Aceeaşi melancolie rămâne în adâncurile mele. Gândesc profund. Mă adâncesc pe zi ce trece. N-am să las viaţa să treacă pe lângă mine fără pic remuşcare. Lasă, vine şi ziua de mâine...

May 3, 2010 10:48 AM

666&co.

by Hermione.

Ce zi de căcat maxim. 30-04-2010, ultima zi a lunii aprilie, dar şi cel mai mare căcat din istorie. The day of the greatest shit. Ziua a inceput (unfortunately) la scoală. La ora de tehnologie (prea slăvita tehnologie, Măria-Sa) s-a cam jucat Monopoly. Eu nu am jucat. În primul rând îmi era prea lene, apoi am stat la pălăvrăgit. Am ieşit prin curtea şcolii în pauză, la locul nostru, al meu şi al Loredanei, eventual Ioana şi Cristiana (ca ele sunt 2 in 1). Şi erau acolo nişte don-şoare de-a cincea, care se rupeau în figuri pe o melodie gen manea. Nu vă miraţi, oameni buni, de cine o să ajungem în scurt timp. Nu am 666 cuvinte ca să vă spun că sunteţi nişte proaste. Apoi s-a sunat, am avut dirigenţie [OTV]. Mă rog. Una a început să stoarcă lămâia că de ce îşi bat toţi joc de ea, alta că de ce i-a zis un pedagog panaramă. Eu stăteam şi ascultam. Asta fac de obicei. Ajungi să-ţi fie şi greaţă să stai să faci audienţă la nişte duşi. Bullshit. Iar s-a sunat, şi de data asta am stat în clasă. Nu mai vreau să ies, nu mai vreau manele. Mi-e scârbă. Mă simt deja slăbită de toate cariile din jurul meu. Îţi mănâncă tot calciul. Adică nervii [for the unknowners]. Deci am rămas în clasă, cu alţi 6 colegi prin preajmă. Defapt toţi stăteam şi ne băteam joc. De unii, de alţii. Slavă Cerului că există prostia pe pământ, că altfel nu mai aveam de cine să facem mişto. Iar s-a sunat, de data asta având religie. Iar am cantat "Hristos A Inviat...", iar se prosteau nişte satanişti atunci când ziceau rugăciunea. Apoi am vorbit despre Constantin cel Mare. Îl ştiţi? Eh, nu-i mare pierdere! De ce or fi toţi sfinţi, nu ştiu. Ştefan cel Mare ăla şi alţii care au avut "multe", de ce-s sfinţi? Că au avut "muuulte"? Mă rog, binecuvântaţi să fie. God Bles [sau cum o fi]. Şi toate satanismele astea sunt o parte din viaţa mea. O zi nasoală. Nedormită de vreo 13 ani.

...666&company.

May 2, 2010 6:11 PM

Rest In Peace, bai, ca murim naibii in biserica!

by Hermione.

Asa, buuuun. Mi-am amintit ce am mai petrecut noi ziua de vineri [23.04.2010]. Cand spun "noi", ma refer la clasa mea, 7A si 8D. Profesoara de tehnologie ne-a propus [sau mai bine zis, OBLIGAT] sa mergem de Sf. Gheorghe la biserica. Pai noua ne-a convenit, avand in vedere ca respectiva plecare avea loc in ora de muzica. Ne-am strans buluc niste copilasi de vreo 12-15 ani in fata bisericii. Bai, ai mai vazut vreodata copii asa interesati de cultul religios? Ca eu nu. Logic, toti erau acolo din plictiseala, dezinteres [gen: "Hai, de, daca zice asta de tehno..."]. Era una p-acolo cu mingea de baschet dupa ea. Dupa o luuunga si insistenta privire [ironica] la mingea ei, fata imi zice: "Ce? Imi duc mingea sa o boteze". Ba, aia avea 3 ani? Ca mie mi se parea ca e clasa a8-a. Ma rog, intrand in biserica, sa-mi cada fata: FARA SEMNAL. Pfoai, asta imi trebuia. In continuare, luam toti loc pe niste scaune, unde nici o buca nu-ti incapea, dar ma rog. Preotul s-a apucat de povestit o chestie. Mai intai despre Sf. Gheorghe, apoi...nu mai stiu. Totul in ceata. A venit la un moment dat vorba despre demoni. Neeeah. Neinteresant. Apoi Rawwr imi zicea ca aia care statea langa ea mirosea a tuica. Apoi Bunu' ma tot calca pe tenisi [joaca de copii plictisiti, logic]. Apoi mi-am axat privirea la unghiile uneia de-acolo. Apoi preotul ne-a dat niste foi si pe unii i-a pus sa citeasca. Norocul meu, pe mine nu m-a pus pentru ca nu aveam foaie. Apoi mi-am adus aminte ca mirosea a tamaie si am inceput sa-mi ocup timpul enrvandu-ma cu chestia asta. Stiind ca in ziua aia trebuia sa ma intorc acasa cu metroul, vorbisem cu o prietena sa mergem impreuna. Domnule, nu ne mai dadea drumul din biserica [si pe langa asta, am uitat sa mentionez ca imi era frig si faceam pe mine, dar ma rog]. M-am gandit sa-i dau mesaj fetei, sa nu creada ca am uitat de ea. Aha, FARA SEMNAL, imi adusesem aminte. In cele din urma, monologul preotului s-a sfarsit totusi, dar mai era un lucru. Trebuia sa mai stai vreo 10 minute ca sa pupi Sfanta Icoana. Am stat, ca sa fac? Asa e frumos. Rawwr tot tragea de mine sa plecam, dar eu NUUU, sa pup Icoana. Mda, stiu, sunt un copil cuminte. Asa, bun, dupa ce m-am inchinat si am aproximativ pupat Icoana, ca eram grabita si nu mi-am cam atins buzele de Ea, am iesit din biserica. Am dat de semnal, am sunat prietena, mi-a zis ca nu ne mai intalnim ca deja era la metrou [era si logic]. Am ajuns la trecerea de pietoni care mi se pare o pierdere de timp, avand in vedere ca nimeni nu opreste. Pana la urma Rawwr a vrut sa traverseze si un tampit era sa dea peste ea. Apoi am traversat si eu. Dupa asta m-am dus la metrou, am stat si acolo 1 minut, am ajuns acasa, am uitat ca defapt liftul merge si am luat-o pe scari. In sfarsit, ajunsesem de tot acasa. Bine, rau nu a fost ca am mers la biserica, dar nu ma asteptam sa nu ne mai dea drumul de acolo.

Apr 25, 2010 12:50 PM

Ironia sorţii

by Hermione.

Şi deşi nu-i deloc aşa, uite că studiul de caz a mers. Acum câteva zile, la ora de română, profa ne-a pus o întrebare (bă, deci ne-a "nimerit"), de a ieşit scandal de OTV. Întrebare: "Cu cine a-ţi sta în bancă, cu unul care are SIDA sau cu copilul primarului?". Pam-pam! Logic, frate! Cine ar sta cu un sidos, nu? Fii sincer, nu te sfii. Oricum toţi au confirmat asta. Până şi eu. E destul de riscant să şti că stai lângă unul care ţi-ar putea sfârşi viaţa, nu ştiu...Nu aş exclude acea persoană în nici un caz, insă aş vorbi la telefon cu persoana respectivă, mai degrabă. Numai două colege, mi se pare că au spus că ar vrea să stea cu sidosul. Nu cred! Nu creeeeeeeeed! Mai ales din partea lor. Poate aduce profa unul care are SIDA şi îl pune în bancă cu ele, să vedem dacă li s-ar mai părea atât de "milostiv, frumos, credincios, draguţ, minunat, atractiv...bla, bla...". Ironia sorţii! Ţi se întoare în potrivă. Deci, acum, lăsând totul la o parte, tu cu cine ai dori să stai în bancă?

Apr 22, 2010 1:03 PM